Am fost şi eu odată orb

Am fost şi eu odată orb şi nu ştiam cui să mă rog,
Pe Dumnezeu nu Îl ştiam şi nu vedeam unde mergeam.
/:Mi-ai dat lumină sa fiu viu unde să ajung Mi-ai dat să ştiu,
Pe orbii ce îi întalnesc de Dumnezeu eu le vorbesc:/

Am fost şi eu odată surd când nu auzeam Cuvântul sfânt,
Şi pentru că n-am înteles mulţi ani în rătăcire am mers.
/:Ce mila- avut al meu stăpân ma simt dator şi eu să-I spun,
Pe cei pierduţi când întâlnesc de Dumnezeu să le vorbesc:/

Din valul lumii păcătos de-acolo Dumnezeu ne-a scos,
Şi cei ce au rămas plângând şi ei tot fraţii nostri sunt.
Părinte bun ascultă-ne cum să-i salvam învăţa-ne,
De focul care va veni cum să-i salvăm numai Tu şti
Sunt fraţii nostri şi copii .

Azi mulţi în lume bâjbâiesc şi Calea dreaptă n-o gasesc,
Atâţi pierduţi cât noi am fost, ei nu cunosc al vieţii rost.
De câte ori i-am întâlnit de mântuire le-am vorbit,
De nu v-om spune tuturor, răspunde-v-om de viaţa lor
La mântuire vor veni şi o mărturie le v-om fi.

Creaţi am fost şi tu şi eu pentru slujba lui Dumnezeu,
Şi-un legamant ai cu Isus ca să-L slujeşti unde Te-a pus.
/: Sa Îl iubeşti cu-adevărat şi să lucrezi cu al tău talant,
Lucreaza-n binele oricui şi să vesteşti lumina Lui :/

Advertisements